Din scrisorile Părintelui Justin Pârvu: „Măcar cu degetul cel mic să participăm la greutatea Crucii de pe Golgota”

 

Dragii mei,

Fiecare om trebuie să treacă prin perioade de luptă, mâhniri, încercări, războaie. Grea este starea şi dureroasă. Despre ea vorbeşte psalmistul: „Dureri ca ale aceleia ce naşte”. Orice om, când se naşte duhovniceşte în viaţa cea nouă, încearcă durere, dar încet-încet merge spre alinare. Aceste dureri constituie lupta împotriva patimilor. Vrăjmaşul nu vă va lăsa liniştită. Aici trebuie răbdare.

Nu dezertaţi de la chemarea D-voastră.

Greutăţile ne sunt trimise din mai multe motive, ori ca să ne taie un rău, ori ca să ne cuminţească, ori ca să ne slăvească mai mult în viaţa ce va să fie, ori ca să ne pedepsească pentru păcatele noastre cele vechi. Trebuie să ne ducem Crucea aşa cum Hristos a dus Crucea întregii omeniri. Măcar cu degetul cel mic să participăm la greutatea Crucii de pe Golgota.

A suferi anumite amărăciuni nu este atât de important. Trebuie să ne îngrijim să nu ne umplem de răutate împotriva aceluia ce ni le pricinuieşte. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă primească toată jertfa vieţii.

Protos. Justin, 1990

 

http://www.atitudini.com

 

 

 

Mărturie

 

Moșii și strămoșii mei

Și Apostolul Andrei

Mi-au lăsat ca Hrană vie

Numai Sfânta Liturghie.

 

Mi-au sădit în suflet Rai

Și mi-au spus cu dulce grai

Să mă-nchin ca rob, supus

Doar la Domnul Sfânt, Iisus.

 

În haina smereniei

Și a milosteniei

Cu puterea dragostei

Și cu mila Precistei.

 

Noi avem pe frunte pus

Mirul Domnului Iisus

Avem Ruga, avem Crezul

Și Agheazma și Botezul.

 

Avem rodul copt in vie

Pentru Sfânta Liturgie

Grâul și frământătura

Din care facem prescura

 

Avem semn al Biruinței

Crucea grea a suferinței,

Mucenici avem o oaste

In pământul plin de moaște.

 

Și când timpul va veni

Doamne, Te-oi mărturisi

Și te voi urma pe tine

Brâncovene Constantine.

 

N-am să vreau să mor vândut

Îngerului ce-a căzut

Mai bine să mor ca tine,

Mucenice, Constantine!

 

 

 

Sursa:

http://www.glasulstramosesc.ro

 

Martirii

 

Aiud, Pitesti sau Gherla,

Golgota românească

Ce-a răstignit în sine, ai noştri dragi părinţi

Cuptoru-n care focul a oţelit metalul,

Vărsând din a sa gură şi Mucenici şi Sfinţi.

 

Din beciuri zăvorâte şi pline de duhoare

Făcut-aţi sfinte altare pe care să jertfiţi

Şi sufletul şi trupul şi ultima suflare

Murit-aţi pentru lume, ca-n Domnul să trăiţi.

 

Cu sângele spălat-aţi mulţime de păcate

Pe care neamul nostru din moşi strămoşi le-a strans,

Aţi fost aleşi să duceţi o cruce pân’ la moarte

Doar îngerii din ceruri şi mamele v-au plans.

 

În bezna disperării şi-a chinurilor grele

Răzbit-a ca o rază, nădejdea în Iisus

Şi mucegaiul umed, schimbatu-sa în stele,

Pe care Prea Înaltul pe frunte vi le-a pus.

 

Din mlaştina durerii, crescut-au spre Lumină,

Cu lujere firave, frumoase flori de crin,

Din glod hidos se-nalţă o aură divină

Ce-acopera durerea şi greul lor suspin.

 

Trăit-aţi fericirea în suferinţă adâncă

Încătuşaţi în lanţuri, înfometaţi şi goi

Şi dragă v-a fost crucea ce către cer vă urcă

Prin voi trăim noi astăzi, şi voi trăiţi prin noi.

 

Sursa:

http://www.glasulstramosesc.ro

 

Apostazia

 

Te rog, dragă România
Să nu vinzi Ortodoxia
Să ţii Soboarele Sfinte
Dogmele nemăsluite
Şi să nu ai părtășie
Cu cei ce-s în erezie
De ecumenişti să fugi
Că-s a diavolului slugi
Fugi de cei ce fac „sinoade”
Ca Biserica s-o prade
Fugi de cei ce în „tăcere”
Privesc la turmă cum piere
Fugi de cei ce par „smeriți”
Şi vând oile pe-arginți
Au vândut Ortodoxia
Și cu ea și România
Cei ce-n Creta au semnat
De Hristos s-au lepădat
Şi doresc ca şi pe noi
Să ne-arunce în noroi
Şi de vrem să nu pierim
Din mijlocul lor să ieşim
Să nu fim „ascultători”
De Ierarhii trădători
Biserica e acum
La cei alungaţi în drum
Pentru-a lor mărturisire
Şi-ntrerupta pomenire
Sfinţii mereu au luptat
Adevăru’au apărat
Azi n-avem deloc Păstori
Ci doar câţiva râvnitori
Cândva, doar unul lupta
El era Biserica
Era singur luptătorul
Maxim Mărturisitorul
Iar azi, chiar de sunt câţiva,
Aceştia-s Biserica.
Te rog, dragă Românie
Smulge-te din erezie!!!
Sursa:

Cum s-a scufundat „Titanicul”

 

In toamna anului 1928, s-a scufundat, in Oceanul Atlantic, marele vapor englezesc ”Vestries”. S-a repetat cu acest prilej un amanunt ce s-a petrecut si la scufundarea uriasului vapor ”Titanic”. Scufundarea vaporului si moartea i-au surprins pe unii tocmai in clipele cand jucau si petreceau in salile de dans.

Cand s-a scufundat uriasul vapor ”Titanic”, ce facea pentru prima data cursa Europa-America, era pe la ora 11:00. Lumea petrecea prin salile de dans in sunetul muzicii si al cantecelor de joc. Deodata, uriasul balaur de otel se izbi de un munte de gheata si se rupse in doua. In cateva clipe, jucatorii si petrecatorii intrara in mormantul valurilor. O mie sase sute de oameni pierira in dezastrul grozav. Oare cati dintre ei erau gata pentru aceasta moarte neasteptata?

Eu ma gandesc ca asa o corabie ce se scufunda este si lumea de azi. Vuiesc in toate partile valuri si furtunile stricaciunilor sufletesti, iar oamenii se cufunda in ele petrecand si chefuind.

Se implinesc si aici cuvintele Mantuitorului : ” Ceea ce s-a intamplat in zilele lui Lot, can oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau, pana in ziua cand a plouat foc si pucioasa din cer si pe toti i-a pierdut, tot asa va fi si in ziua cand Se va arata Fiul Omului.”  ( Luca 17 : 28-30 ).

 

Parintele Iosif Trifa

 

Izvor slavit

 

Izvor slavit tasnit prin lupte,

De-adanc dinspre parinri sarmani

Ai curs cu jertfe ne-ntrerupte

Prin razvratiri si-ntre dusmani.

 

Tu n-ai aflat croita Calea,

Ci singur ai trudit ne-nfrant

Si indelung sa curati Valea

Pe care-a curs Trecutul Sfant.

 

Dorim cu unde-mbelsugate

In cantec clar sa curgi frumos,

Umpland campii nemasurate

Cu dulce rod pentru Hristos.

 

In ziua Lui cea Stralucita,

Cand va veni marit, Iisus,

Cu toata slujba ta-mplinita

Sa mergi la Slava Lui de Sus.

 

Traian Dorz

 

Urechi mantuite

 

In tarile rasaritului , circula o istorioara veche, plina de inteles si pentru noi, crestinii.

Se spune ca un sfant profet, ajungand in Rai, a vazut pe acolo, intre altele, si o gramada de urechi stranse la un loc.

-Ce inseamna aceasta gramada de urechi? a intrebat profetul pe pazitorul Raiului.

-Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvantul lui Dumnezeu, dar nu l-au implinit. Urechile care au ascultat, iata, s-au mantuit si au ajuns in Rai, dar stapanii urechilor se chinuiesc acolo jos, in focul iadului! a raspuns pazitorul Raiului.

Numai auzirea Cuvantului lui Dumnezeu nu mantuieste. Cele auzite trebuie sa strapunga inima noastra ( Fapt. Ap. 2:37) si sa le primim si pastram in inima noastra (Luca 1:66), caci altfel le fura satan ( Matei 6:20) si nu aduc roade. Cel ce aude cuvintele Domnului si le implineste, acesta este omul cel cuminte care si-a zidit casa pe piatra ( Matei 7:24).

Mama mea si fratii mei – zicea Iisus – sunt cei ce aud Cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc pe el ( Luca 8:21). Nu auzitorii legii, ci implinitorii ei se vor mantui (Romani 2:13 ).

 

Sursa:

Preot Iosif Trifa- 600 istorioare religioase

 

Meditații la Sfânta Scriptură: 03. Cine mă va izbăvi de trupul morții din mine? (Romani 7, 7-25)

 

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 7, versetele de la 7 la 25

7.     Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
8.     Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9.     Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;
10.     Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11.     Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.
12.     Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.
13.     Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
14.     Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15.     Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16.     Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17.     Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.
18.     Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19.     Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20.     Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21.     Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22.     Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23.     Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24.     Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
25.     Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.


Nu există om serios și onest în credința sa, care să nu întâlnească real situația descrisă aici de Sfântul Pavel.

Această coexistență a două realității contradictorii în aceeași viață umană provoacă și angajează deopotrivă, fără nicio perspectivă de relaxantă stare.

Ori murim, ori înviem!

Când suntem într-o stare nu suntem într-alta și invers. Mai bine zis, suntem invitați să omorâm continuu moartea/falsul din noi, ca să dăm naștere, să înviem și să creștem Binele, Adevărul, Firescul nostru.

Omul fals dinlăuntrul nostru, dublura noastră negativă de viață, are rădăcinile în păcatul moștenit, dar viața și creșterea lui aparține alegerilor noastre. Tot ceea ce nu alegem bine. Tot ceea ce nu facem conștient. Tot ceea ce lăsăm să intre în noi fără discernământ. În definitiv, tot ceea ce nu zidim cu Dumnezeu, zidim în gol, în fals, în iluzie, în neființă. Această iluzie de viață, este  întreținută cu energiile vii ale vieții din noi, care, se împuținează și se sting, cu cât crește dublura falsă a eului nostru. După Sfântul Pavel, este un fel de întreținere, de hrănire a morții, care se impune treptat și preia controlul existenței noastre.

Mântuitorul ne invită să renunțăm fără milă la această himeră parazitară a ființei noastre: Dacă vrea cineva  vină după Mine,  se lepede de sine-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Mt. 16, 24), iar Sfântul Pavel ne avertizează aici că tocmai această renunțare pare imposibilă: Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia (v. 24). Pentru că, din păcate, este singura realitate palpabilă în noi, singura pe care o cunoaștem, iar renunțarea la ea ar însemna, practic, o autodesființare. Lucru care ne sperie grozav și produce în noi o teamă ființială.

Dar, paradoxal, e și singura autodesființare bună, făcută conștient, cu o voință fermă și cu aruncarea totală în brațele milostivirii Domnului, Singurul în stare să ne învie dintr-o așa moarte!

Cum facem aceasta? Iată adevărata știință a vieții, care merită a fi descoperită. aplicată și întreținută.

(Gheorghe Butuc)

 

Sursa:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/meditatii-sfanta-scriptura/22093-meditatii-la-sfanta-scriptura-03-cine-ma-va-izbavi-de-trupul-mortii-din-mine-romani-7-7-25

 

Merită să lași pe-oricine

Image

Merită să lași pe-oricine ca să-l afli pe Hristos,

Dacă l-ai aflat pe Domnul, ai aflat tot cei frumos.

Dincolo de El nu-i altă frumusețe mai de preț,

Merită a Lui aflare, jertfa orișicâtor vieți.

Merită să pierzi o stare pentru alta și mai sus,

Din mai bine spre mai bine, să alergi după Iisus.

Orișicâte roade scumpe i-ai adus, mai multe-adui

Niciodată nu se poate da prea mult spre slava Lui.

Merită să suferi astăzi ca să-mpărățești în veac,

Merită să rabzi ocara, merită să plângi sărac.

Merită să mori departe în surghiun pentru Hristos,

Ca să moștenești în urmă, viitoru-n veci frumos.

Merită oricâte jertfe pentru cerul minunat,

Când atât de trecătoare-s ce-ai în lume de lăsat.

Și atât de netrecute-s în cer ce-ai de primit

Iar Acel ce le promite, este atât de strălucit.

Nu te târgui când cere Dumnezeu să-i dai ceva,

Căci nebănuit mai mare va fi-n schimb ce vei avea.

Dă-i cu bucurie totul ce-ți va cere-oricând Iisus

Merită, căci înmiite și pe veci te-așteaptă sus.

Pe unde-am mers Iisuse, alături amândoi

Imagine

Pe unde-am mers, Iisuse, alături amândoi,
s-a prefăcut pietrişul ca pajiştile moi
şi toţi câţi vin în urmă pot merge-acum cântând,
picioarele rănite se vindecă trecând…

Unde-am căzut cu-o cruce, e-un cântec sau izvor,
să vindece-o iubire, să stâmpere un dor;
şi câţi ajung acolo ar sta uitaţi mereu,
căutând spre frumuseţe, plângând spre Dumnezeu.

Pe gratiile noastre de lacrimi şi de dor,
se împleteşte viţă cu rodul sfinţitor;
unde-au muncit genunchii bătătoriţi amar,
mulţimilor se-mparte acum ceresc grânar.

Pe dârele lăsate de-al sângelui şiroi,
au răsărit luceferi şi oşti cu steaguri noi;
şi unde-a fost Golgota cu jertfa cea mai grea,
se-nalţă azi altarul de flacără şi nea.

…O, cât vei fi cu mine, Iisuse, orişicând
din temniţe-au să crească minunile cântând,
mormintele-au să-nvie nemuritori eroi;
Iisus – să mergem veşnic alături amândoi!

( Traian Dorz )

Citate din cartea : Calea spre fericire de Valeriu Gafencu

” Să învățăm că nu mai avem dreptul să ne plângem de nimic, când fericirea este la îndemâna oricui – Isus Hristos , credința în cuvântul Său , ascultarea poruncilor Sale , urmarea virtuților sale. Aceasta este viața fericită. Restul e deșertăciune.”

” Cea mai fericită zi din viață este ziua când îți iartă Dumnezeu păcatele printr-o spovedanie sinceră și când te împărtășești cu Trupul și Sângele Domnului nostru Isus Hristos care s-a jertfit pentru păcatele noastre ”

 „Să trăim în adevăr, să ne smulgem din păcat, să sacrificăm totul pentru Hristos, pentru adevăr. Numai aşa ne putem mântui, ne putem câştiga fericirea”
„Căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veți aștepta iubirea din afara voastră, veți trăi decepții peste decepții și niciodată nu o veți atinge.”
„Viaţa e un dar de la Dumnezeu, şi noi trebuie să ştim a o trăi în chipul cel mai vrednic. Să ne curăţăm de păcate, care ne urmăresc la tot pasul, să fim cu iubire faţă de semenii noştri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine şi la ură prin dragoste, să ne mărturisim păcatele şi să luăm temeinic hotărârea de a nu le mai săvârşi. Iată a venit şi postul Crăciunului. Pregătiţi-vă sufleteşte pentru această mare sărbătoare creştină, prin post şi rugăciune şi nu uitați milostenia pentru cei săraci și lipsiți, căci milostenia acoperă o mulțime de păcate. Așa că faceți această faptă măreață, ca la Sfintele Sărbători să dați la câte un sărac, lipsit de ajutor, ba o pâine, ba o prăjitură, ba un bănuț, că mult vă va răsplăti Dumnezeu și în viața aceasta și în viața viitoare”
Imagine
„Fericirea este sensul întregii noastre vieți”
Imagine
„Trăiţi viaţa simplă şi nu uitați: esenţialul în viaţă este curăţenia sufletească şi trupească”
Imagine
Imagine
„Simplifică-ți viaţa cât mai mult, întotdeauna mulţumeşte-te cu puţin, învaţă-te a te jertfi pe tine însuţi pentru binele aproapelui. Fă bine ori de câte ori se iveşte prilejul.”
Imagine
Imagine
Imagine
Imagine

Oile ascultătoare

În timpul primului război mondial, niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la gură și a chemat oile la el așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o la vale pe o râpă abruptă și soldații le-au scăpat din urmărire.

Iisus a spus :”Oile Mele ascultă glasul Meu”. Suntem oare și noi printre ele?

Te-am vazut plângând

Image

 

Te-am vazut plangand aseara,

Calator Straine,

langa poarta cu zavoara,

Te-am vazut plangand aseara,

cine Te-a lasat afara ,

cine?

 

Stand in ceata friguroasa,

singur pe carare ,

plansu-n gene Ti-nghetasa,

stand in noaptea friguroasa ,

care nu Te-a dus in casa ,

care?

 

Pe cai triste cu noroaie

ai ramas , Straine ,

ploaia se varsa siroaie

pe cai triste cu noroaie ,

cine Te-a lasat in ploaie ,

cine?

 

Cine Te-a lasat afara

singur sa tanjesti

care-i inima avara

care Te-a lasat afara

si-a-nchis usa cu zavoara?

-Tu esti!